Tricolorul românesc era cunoscut încă din deceniul 4 al secolului XIX un simbol național, cu cel puțin un deceniu înainte de oficializarea sa.

În timpul revoluției de la 1848, tricolorul a fost adoptat ca simbol al națiunii în prima zi a victoriei revoluției burghezo – democratică (1848-1849), pe 14/26 iunie, când a avut loc și promulgarea decretului nr. 1 de instituire a Drapelului Național.

Revoluționarii de la 1848, atât cei din Transilvania, cât și cei din Țară Românească, au arborat steagul tricolor ca simbol al luptei lor, având inscripționat lozinca: „𝐃𝐫𝐞𝐩𝐭𝐚𝐭𝐞 – 𝐅𝐫ăț𝐢𝐞” și dându-i denumire de „stindard al libertății”.

Ziua Drapelului Național a fost instituită pentru a marca ziua de 26 iunie 1848; cele trei culori împărțite în mod egal reprezintă principiul egalității, orientarea culorilor în sus semnifică verticalitatea, iar cifra trei este numărul perfect. Roșul reprezintă curajul și sacrificiul făcut de români în lupta pentru libertate, galbenul simbolizează bogăția naturală a țării, iar albastrul reprezintă speranța și credința într-un viitor mai bun.