Autor: Simona Gânj
Pădurea Lauzelle a fost destinația noastră de sâmbătă caniculară. Am răsfoit înainte ideile online de plimbări în natură prin Valonia și am ales pădurea Lauzelle din trei motive: primul, și care a contat cel mai mult, pentru că nu este foarte departe de Bruxelles; în al doilea rând, imaginile erau atrăgătoare, o parte ne făcea cu ochiul oarecum sălbatic, o parte promitea ceva amenajări de poteci cu interesante imixtiuni de elemente de floră și faună autohtone; și în al treilea rând, și cel mai important, a contat alegerea copilului. Un pod cu traverse de lemn cocoțat imprudent peste un fir de apă i-a atras imediat atenția. Și degetul lui pe hartă a poposit în cele din urmă pe Lauzelle.
Pădurea Lauzelle se află în administrarea Universității Catolice din Louvain, fiind situată în comuna Ottignies-Louvain-la Neuve, din Brabantul Valon. Trei circuite sunt propuse vizitatorilor:
- Circuitul Fauna și Flora (2,9 km) – este marcat cu semne ce oferă câteva informații de bază cu privire la viața animalelor și a vegetației din pădure.
- Circuitul Pădure (3,7 km) – oferă o serie de explicații succinte despre evoluția pădurii în contextul ecologic actual și despre rolul pe care îl joacă în viața noastră.
- Circuitul Umed (1 km) – este dedicat descoperirii zonelor umede din pădurea Lauzelle, a florei, a faunei și ecosistemului din aceste zone.
Parcarea este gratuită și așezată fix lângă pădure. Un panou avertizează că nu este indicat să parchezi mașina lângă lizieră atunci când bate vântul.
Nostalgii cu păduri românești
O barieră de lemn separă lumea tumultuoasă și plină de forfotă de oaza verde, umbroasă și umedă. Cu mirosul acela de reavăn înfipt în nări, moștenit din anii copilăriei, ce rămâne acolo orice ai face, al pământului ținut ostatic sub ramurile înalte ale copacilor prin care soarele se insinuează discret și oarecum reticent. Nu îi displace pământului starea de captivitate. Îi priește umbra stejarilor. Mulți stejari în Lauzelle și fructele lor spărgând ritmic starea de liniște și tăcere, în contactul ghindelor încă verzi și dure cu pământul.
Căpriorul te privește curajos de sfios
Există și un program de vizitare, seara după 19 accesul fiind interzis pentru binele, liniștea și protecția animalelor care circulă liber prin ea. Am ridicat un pic sprâncenele, spre arcuire chiar. Au coborât imediat, aproape instant spre forma firească. O pată maro de culoare mătăsoasă, făcea luminișul verde să tresalte încetișor. Un căprior, jumătate curajos, jumătate sfios, jumătate pui, jumătate adult cu cornițe mici ce păreau încă incomode pentru vârsta lui, a împărțit cu noi în liniște și singurătate momente absolut plăcute de coabitare. O parte din fauna promisă se întâmpla deja. Copiii erau în culmea extazului. Și asemeni lor, noi.
Oază de verdeață cu scop didactic
Am continuat plimbarea. Ne intersectam din când în când pe potecile amenajate cu alți iubitori de natură ca și noi. Majoritatea păreau localnici din zonă. Un „bonjour” cu zâmbet nu a lipsit niciodată întâlnirii cu ei. Pădurea este marcată și din loc în loc sunt mici prezentări ale faunei și florei pe care o adăpostește, cu explicații foarte interesante pentru cei mici și mari. În partea de jos, pentru că traseul este oarecum în pantă, se regăsește o zonă de lacuri cu vegetație extrem de frumoasă.
Egreta e prea încrezută. Nu privește în binoclu
O plută micuță de lemn în derivă care trezește spiritul de Robinsoni Crusoe pe nepusă masă în imaginația copilului din fiecare, o egretă un pic cam încrezută ca un urs panda la Zoo întors veșnic cu spatele la trecătorii prea exuberanți din lipsă de chef de interacțiune, poduri aruncate cochet și parcă la întâmplare fără un plan anume peste ochiurile de apă străvezii, line și unduioase, scânduri atârnate la marginea apelor ca punți bănci de odihnă, contemplare și meditație, toate întregesc farmecul unui colț „sauvage” ce fascinează și rămâne ca o nouă escapadă promisă viitorului.
Poate data viitoare vedem și vulpoiul! La întoarcere, e drept, am luat două căpușe ca amintire. Le-am extras cu sete una de pe câine, alta de pe mine și ne-am încurajat cu vorbele veterinarilor de aici care ne liniștesc că nu transmit nicio boală pe teritoriul belgian.
Citeste si:
Liège în vreme de coronavirus. Meuse, jurnal sentimental
Dinant, orasul unde s-au nascut berea Leffe si inventatorul saxofonului
4 parcuri acvatice din Belgia unde va puteti distra cu toata familia
