Iată-ne într-o dimineață arămie de toamnă, cu miros de castane coapte și de frunze umede, în Parisul secolului al XVI-lea, pe cheiurile Senei. Mergând către Pont Neuf, câțiva vânzători ambulanți se plimbă printre oameni și vând cărți pe care le țin într-un coș atârnat de gât sau în bandulieră. Sunt buchiniștii.

Astăzi pe cheiurile Senei timpul s-a oprit în loc. Câteva sute de buchinişti îşi deschid zilnic în faţa trecătorilor cutiile verzi în care își țin cărțile. Buchiniştii sunt bibliofili, anticari stradali, ei vând cărţi vechi sau contemporane, stampe, gravuri, reviste şi ilustrate vechi iar faimoasele lor cutii verzi apar nu numai pe numeroase cărţi poştale pariziene ci și în operele scriitorilor francezi. În jur de 250 de buchinişti mai sunt astăzi pe malurile Senei, ei făcînd parte, de fapt, din farmecul Parisului… Unii se tem însă că treptat vechii buchinişti chiar vor dispărea cu totul, cum au mai dispărut la Paris şi alte meserii: cei care aprindeau pe vremuri lampadarele sau cei care întorceau orologiile publice.

„Buchinist” este în limba română un franțuzism de dată recentă („bouquiniste”) cu sensul de „vânzător de cărți vechi, anticar” și este derivat din „bouquin” (carte veche). În 1459 franceza împrumută din olandeza medie „boekijn” (cărticică). Acest „boekijn” va deveni cuvântul francez „bouquin”. În spatele cuvântului din olandeza medie „boec”, al vechiului cuvânt englez „boc”, al germanului „Buch” sau al nordicului „bok” (toate acestea semnificând „carte”) stă ascuns un strămoș: germanicul „bōks”. Acest cuvânt este un derivat din „boka” ce înseamnă „fag”. Ce legătură este între un fag și o carte ? Pe tăblițele de fag erau scrise runele, caracterele sacre ale vechiului alfabet gotic și nordic. Astfel, acest cuvânt familiar „bouquin” ne spune că în spatele fiecărei cărți se află un copac. Și ne amintește de caracterul sacru al scrierii.