Într-un dialog amplu cu Tana Foarfă, directoarea ONG-ului EUROPULS și expertă în politici europene, am discutat despre maturizarea României în cadrul Uniunii Europene, despre fiscalitate, fondurile europene și rolul pe care țara noastră ar trebui să și-l asume în concertul european.
1. România – „elevul de clasa a 12-a” care trebuie să devină adultul responsabil
Tana Foarfă descrie relația României cu Bruxelles-ul printr-o metaforă : „suntem un elev de clasa a 12-a care urmează examenul de maturitate”. După 18 ani de apartenență la Uniunea Europeană, România are reprezentanți în toate instituțiile-cheie – în Consiliul European, în Comisia Europeană (cu o vicepreședintă) și în Parlamentul European, unde deținem a șasea delegație ca mărime.
Concluzie: România are deja toate pârghiile pentru a influența deciziile europene, însă îi lipsește curajul și coerența strategică pentru a acționa ca un actor matur.
2. Vulnerabilități și oportunități: avem pârghii, dar ne lipsește curajul și viziunea comună
Deși România deține un potențial semnificativ în instituțiile europene, remarcăm o lipsă de „curaj și strategie”. Țara noastră reacționează adesea la directivele europene în loc să participe activ la formularea lor. În loc să propunem și să formăm alianțe, ne complacem într-o atitudine de așteptare și lamentare. Concluzie: România trebuie să-și definească trei priorități strategice naționale, asumate transpartinic, care să devină fundamentul oricărei negocieri europene.
3. Fiscalitate și evaziune: între impredictibilitate și lipsa responsabilității
România s-a angajat față de Comisia Europeană într-un plan fiscal pe șapte ani, menit să reducă deficitul și să stabilizeze economia. Dar impredictibilitatea legislativă, deciziile luate peste noapte și lipsa unei strategii coerente frânează progresele.
Tana Foarfă subliniază că lupta împotriva evaziunii trebuie să înceapă de la „marii evazioniști”, iar statul trebuie să aloce resurse specializate pentru a-i combate eficient. Concluzie: fără o abordare fermă și transparentă asupra marii evaziuni și fără predictibilitate fiscală, România va continua să pedepsească contribuabilii onești și să piardă încrederea mediului de afaceri.
4. Rolul serviciilor secrete în combaterea evaziunii: colaborare, nu abuz
Ideea implicării serviciilor de informații în combaterea evaziunii a fost intens dezbătută. Tana Foarfă nu respinge ideea, dar cere claritate și responsabilitate: orice colaborare trebuie reglementată prin protocoale clare, cu o delimitare a competențelor și o comunicare transparentă din partea Guvernului.
➡️ Concluzie: Serviciile pot sprijini statul în combaterea evaziunii doar dacă se asigură transparență și respectarea principiilor democratice.
5. PNRR și fondurile europene: 300 de zile pentru a recupera patru ani pierduți
România are mai puțin de un an pentru a cheltui sume egale cu cele absorbite în ultimii patru ani – o provocare uriașă. Principala cauză a blocajului, spune Foarfă, este confuzia de la nivel local între regulile PNRR și cele ale fondurilor de coeziune, precum și speranța eronată că termenul de 2026 va fi prelungit.
➡️ Concluzie: România trebuie să accelereze absorbția fondurilor prin investiții inteligente și profitabile, nu prin cheltuieli simbolice. „Nu doar să cheltuim, ci să investim cu cap”, avertizează Tana Foarfă.
6. Din executant în actor activ: România are nevoie de un dialog real între instituții și societate
Un punct esențial al discuției a vizat lipsa de coordonare interinstituțională și absența dialogului cu specialiștii din societatea civilă și mediul academic. ONG-uri precum EUROPULS suplineasc acest gol, organizând consultări publice reale, în timp ce statul bifează formal exercițiile de dialog. Concluzie: Guvernul trebuie să învețe să coopereze cu experții din societate și să valorifice experiența românilor din instituțiile europene, pentru a transforma dialogul consultativ într-un mecanism de decizie.
7. Sănătate fiscală vs. dezvoltare: echilibrul necesar
Respectarea standardelor europene privind deficitul (sub 3% din PIB) și datoria publică (sub 60%) nu reprezintă simple formalități. „Fără o economie sănătoasă, nu poți vorbi despre dezvoltare”, explică T. Foarfă. Un stat care cheltuie iresponsabil riscă nu doar sancțiuni, ci și blocarea accesului la fonduri europene. Concluzie: stabilitatea fiscală și dezvoltarea economică nu sunt opuse, ci complementare – iar responsabilitatea bugetară este o formă de solidaritate cu viitorul.
8. Mesajul final: România trebuie să iasă din carapacea pasivității
În încheiere, Tana Foarfă transmite un mesaj ferm decidenților români:
„Uniunea Europeană merge în direcția în care noi dorim să meargă. Avem un rol cheie, dar trebuie să ne asumăm responsabilitatea. Nu putem rămâne în carapacea noastră și să spunem timid ‘da’ la propunerile altora. Trebuie să devenim adultul responsabil al Europei.”
Concluzie generală: România are șansa de a fi un actor european respectat, dar pentru asta trebuie să își depășească reflexele de pasivitate, să gândească strategic și să învețe să acționeze cu încredere la masa deciziilor.
Realizator: Adrian FLOREA
