«A studia istoria este un angajament politic.» Aceasta este concluzia simplă, dar profundă, la care ajunge George-Ciprian Lungu, un tânăr român care studiază istoria la universitate și care, prin propria sa experiență de viață, vorbește despre importanța cunoașterii trecutului pentru a înțelege prezentul și viitorul.
George-Ciprian a plecat din România la vârsta de 7 ani, iar apoi familia sa s-a stabilit în Bolzano (Italia). Primele amintiri sunt legate de „verile petrecute în România, de străzile care se schimbau de la un an la altul și de zilele lente și minunate alături de bunici”.
Venind într-o țară nouă, a întâmpinat dificultăți – mai ales din cauza limbii: la început nu putea comunica, iar integrarea în clasă a fost grea. „Lipsa comunicării făcea dificil să mă simt parte din școală, dar situația s-a îmbunătățit în decurs de un an.”
În timp, pasiunea pentru istorie i-a căpătat importanță. Chiar dacă la liceu nu se remarca în toate materiile, „istorie” a rămas materia în care se regăsea. În universitate s-a aprins cu adevărat interesul pentru studiul trecutului.
În prezent, George-Ciprian trăiește la Praga, în timp ce urmează un program de masterat și lucrează la un proiect de doctorat concentrat pe teme ca: istoria României, naționalismul, politica externă rusă și regimul rus.
Ce înseamnă istoria pentru el?
Pentru tânărul român, studiul istoriei nu este doar o simplă acumulare de date, ci o modalitate esențială de a înțelege „de unde venim, de ce facem anumite alegeri și cum funcționăm ca societate”. „Istoria ne ajută să înțelegem rădăcinile noastre și să clarificăm deciziile pe care le luăm în prezent”, spune el.
El subliniază, de asemenea, că migrațiile au existat dintotdeauna, dar că astăzi sunt accelerate de mijloacele tehnologice: popoarele s-au întâlnit, s-au ciocnit și s-au amestecat de-a lungul timpului, formând identități noi.
De ce „angajament politic”?
George-Ciprian explică faptul că în epoca naționalismelor și a dezbaterilor despre identitate – cum este și discuția despre „remigrare” – studiul istoriei devine o formă de „angajament civico-politic”, pentru că ne ajută să înțelegem și să discutăm critic contextul în care trăim.
El susține că nu există o singură viziune asupra evenimentelor – „fiecare interpretează istoria prin prisma propriei comunități, experiențe și convingeri”. Cunoașterea istoriei, astfel, nu este completă, dar ajută la clarificarea unor aspecte importante despre identitatea noastră colectivă și despre societatea în care trăim.
