Este autoarea volumului de proza “Piatra de hotar”, ce a vazut lumina tiparului anul trecut, in 2019, si care conține 17 povestiri si reflexii. De profesie jurnalist si mama mandra a doi copii, Monica Tonea este editor la revistele Itaca Dublin si Bel-Esprit si scrie pe blogurile adevarul.ro. Pentru ca volumul “Piatra de hotar” s-a bucurat de succes inca de la lansare, am invitat-o pe Monica sa ne acorde un interviu pentru a ne povesti mai multe despre carte, dar si despre ea si proiectele sale publicistice.
Monica Tonea s-a nascut in Constanta, intr-un cartier marginas denumit simplu “Kilometru 5”, destul de aproape de Agigea. Strada, plajele si cartile citite la umbra, vara, sau in dreptul focului din soba bunicilor, iarna, i-au fost aliati de pret. A trait mereu cu spiritul liber, alimentat de apropierea marii, de strazile pustii, necirculate ca acum, pe care se juca pana cadea intunericul, de lanurile de grau amestecate cu flori campenesti, unde ajungea cu bicicleta impreuna cu prietenii, si de ciresii amari crescuti de-a lungul soselei care ducea la Mangalia.
Constanta i-a fost acasa pana la nouasprezece ani, dupa care s-a mutat la Bucuresti, unde si-a desavarsit studiile. A fost perioada independentei de care s-a bucurat din plin. Intre timp, incepuse practica la România Libera, transformata rapid intr-o colaborare prelungita. Apoi, un an mai tîrziu, s-a angajat la Antena 1, ca editor al jurnalului televizat de la ora 13.
La scurt timp, insa, viata autoarei avea sa ia o alta intorsatura. Monica a devenit mama, iar jobul sotului i-a condus spre Bruxelles, loc in care s-au stabilit din 2001. Familia s-a largit intre timp, Monica fiind mama de un tanar adult echilibrat si dornic sa-si exploreze posibilitatile si de o adolescenta care-i da adeseori lectii de viata nemaipomenite, a adoptat un bison si-o pisica si, printre toate acestea, isi cauta si gaseste timp sa scrie in mod riguros si cu succes.
Roexpat: Esti autoarea volumului “Piatra de hotar”, aparut anul trecut, in 2019, care contine 17 povestiri si reflexii cu actiuni in diferite colturi de lume, in timpuri diferite. Ce anume te-a inspirat sa scrii aceasta carte?
Monica Tonea: Iti spun sincer, exista un sambure de adevar in multe dintre povestirile mele, intamplarile prin care am trecut sau la care am asistat fiindu-mi surse de insipiratie. Insa, desi au pornit de la o realitate obiectiva, toate scrierile au suferit transformări stilistice care le indeparteaza de lumea reala. De cand eram de-o schioapa colectam in minte amanunte, gesturi, reactii si replici ale oamenilor care-mi ieseau in cale, nu mai spun de firea mea contemplativa din care ma smulgeam cu greu. Eram mereu preocupata sa inregistrez momente, sa ascult vantul si fosnetul frunzelor, sa cercetez formatiunile de cumulusi de pe cer, sa privesc petalele florilor cu o curiozitate nemarginita. Mai tarziu, seara, inainte de culcare, fantazam si concepeam urmarile istoriilor asa cum imi inchipuiam eu ca s-ar fi desfasurat ele. Cam asa procedez si acum. Ma captiveaza oamenii, natura umana mai putin vizibila, manifestata in diverse situatii. Nu ma satur sa-i privesc si sa le interpretez gesturile care pesemne pentru ei sunt trasaturi de caracter insusite de-a lungul timpului si nimic mai mult. Pentru mine sunt eterne fascinatii ale firii. La fel si locurile, natura sau obiectele cu care vin in contact. Reflexiile din a doua parte a cartii au insa o urma mai pregnanta de adevar subiectiv. Sunt scrise prin prisma experientelor personale.
Roexpat: A fost o carte greu de scris? Cat timp ai lucrat la ea? Caror lucruri le-ai atribuit importanta mai mare inainte sa o publici?
Monica Tonea : Da si nu. Privind in urma, realizez ca ar fi putut fi mai greu de scris decat a parut. Conjunctura in care m-am decis sa public volumul a fost exceptionala, dat fiind ca ma aflam intr-un moment decisiv din viata mea si consideram ca lucrurile neamanate au rezonanta si nu cad in uitare. Cu alte cuvinte, m-am grabit putin s-o scot la iveala, cand ar mai fi putut dospi o vreme. Chiar ai asa, s-a bucurat de un oarecare succes pentru un debut literar, ceea ce m-a mirat un pic atunci cand am fost in stare sa privesc cu detasare, echidistant, sa zicem. Am lucrat intens la ea timp de un an. Dar multe texte fusesera deja concepute cu o decada inainte, apoi publicate pe platforma literara “Liternautica” la inceputul lui 2018 (de altfel, feedback-ul autorilor care intretin revista mi-a fost de mare ajutor). Altele sunt de data recenta, Acastanhada, Nebunie temporara, Paul si Mika, Trecerea de pietoni, Ceata, plus majoritatea Reflexiilor.
Daca vorbim de procesul scrierii, la el nu intampin neaparat dificultati. Straduinta sa dau intregului un aspect ingrijit si timpul petrecut sa perii textele de incarcaturi stilistice obositoare pentru cititor sunt insa factori decisivi. Lucrurile acestea cer o anumita dispozitie si concentrare din partea scriitorului care, de cele mai multe ori, se lasa absorbit in poveste si nu isi mai urmareste tehnic naratiunea. Sper ca la un moment dat nu voi mai considera faptul asta o dificultate si va deveni rutina.
Roexpat: Cum ti-ai descrie volumul de povestiri in cateva propozitii?
Monica Tonea: “Piatra de hotar” este un volum de texte dense care redau povesti de viata, experiente si stari sufletesti ale personajelor aflate uneori la limita (im)posibilului. Fiecare povestire este o insiruire de descrieri intrercalate cu actiune statica, lucrurile se intampla cu incetinitorul pe alocuri, arareori sunt grabite. Dar protagonistii au capacitatea sa iasa in afara timpului. Ceea ce le confera un statut universal. Nu apartin exclusiv prezentului, ci si viitorului si trecutului. Poti ramane cu multe impresii in urma lui, dar cea mai pregnanta este de ordin senzorial, un sentiment similar cu acela trait cand privesti o fotografie si te transpui in imagine.
Roexpat: Care crezi ca este ingredientul principal pentru ca o carte sa aiba priza la public?
Monica Tonea: M-as hazarda sa spun popularitatea. E o observatie a vremurilor noastre. Dar ca sa devii popular, trebuie sa parcurgi un drum, mai mult sau mai putin anevoios. Nici nu stiu daca acest lucru este echivalentul succesului. Uite, recunosc, ma tem sa abordez acest aspect, caci eu nu il urmăresc per se. Scriu pentru mine, scriu fiindca acesta e modul meu de exprimare preferat. Mi-e la indemana. Presupun ca ar fi, totusi, cateva ingrediente care vin in atentia cititorului, dar literatura este interpretabila si ceea ce prinde la un anumit public, poate sa displaca altuia. In calitatea mea de cititor, as argumenta diferit. Apreciez cursivitatea scrierii, mesajul desprins din carte, puterea vocii narative si emotia transmisa, in special cand vorbim de fictiune.
Roexpat: Care sunt scriitorii tai preferati? Sau cartile preferate? Iti mai amintesti care a fost prima carte citita?
Monica Tonea: Scriitorii preferati se schimba de la o lectura la alta, fara a-i trece in derizoriu pe cei cititi deja. La fel si cartile. La intervale mari de timp recitesc aceeași carte si totusi, desi impresiile sunt un pic diferite fata de cele dintai, nu-si pierd valoarea in ochii mei. Pe langa toate astea se adauga mereu titluri atragatoare si autori noi de care nu aflasem si pe care ma bucur sa-i fi descoperit. Din pacate, nu am acces la creatiile autorilor contemporani romani, pe care i-as citi, sunt sigura, cu mult interes, numai ca livrarile de carte in strainatate nu sunt la indemana noastra (am o lista lunga si cu siguranta ma voi imbogasi spiritual cand voi ajunge sa bat iar librariile din tara). Dar mai e un factor de luat in seama legat de acest subiect. Eu citesc in functie de stare. De clasici nu m-am apropiat o vreme buna, asta dupa ce, in adolescenta si in prima tinerete ii devoram. Or, in perioada asta ma tenteaza din ce in ce mai mult literatura contemporană. Elif Shafak, Kazuo Ishiguro, Amos Oz, Julian Barnes, Mircea Cartarescu, Andreea Rasuceanu, T.O. Bobe sunt doar cateva nume care mi-au ramas proaspete in memorie si de care m-am atasat in mod deosebit.
Prima carte citita? Hm, banuiesc ca a fost volumul de Basme Populare Romanesti. Nu sunt absolut sigura, totusi. Citeam pe nerasuflate de la varste mici, am avut si un exemplu bun in sora mea cea mare, ea mi-a educat gustul lecturii. Desi mi s-a parut fantastica, nu cartea asta mi-a ramas in minte. Odata, pe la opt-noua ani, am descoperit intr-o magazie veche un cufar plin cu carti din copilaria tatalui meu. Printre ele se aflau trei volume mari care mi-au devenit repede companie de vreme buna sau rea, nu conta, eu le citeam si reciteam cu aceeasi exaltare. “Aventurile lui Cepelica”, in care personajele erau legume dintr-o jardiniera, un text delicios, un stil inedit si niste desene graitoare care imbogateau lectura, “Legenda regelui Artur si cavalerii mesei rotunde”, editia din anii ’60, in versiunea ampla, presarata cu imagini de o rara frumusete si “Din Marile Legende ale Lumii”, din nou, o editie veche care m-a imersat in lumile extraordinare redate de barzii altor timpuri. Pe ele le port in suflet oriunde as fi, desi s-au ratacit dupa ce-am plecat eu de acasa. Acum cativa ani am avut norocul sa gasesc la Fnac o editie franceza rara a Regelui Artur, la fel de bogata si minutios alcatuita, ceea ce m-a bucurat nespus.
Roexpat: Pentru ca ai amintit de tatal tau, care sunt amintirile cele mai pregnante din copilarie, legate in special de parinti?
Monica Tonea: Amintirile de atunci imi sunt amestecate. Intr-una il am pe tata, in uniforma de ofiter (la vremea respectiva era locotenent la Capitania Portuara), care aranjase sa fim oficiati ca pionieri pe puntea unei nave ancorate in dana portului. Nu-mi incapeam in piele de mandrie ca traiam un eveniment inedit, comunismul ca notiune mi-era strain la varsta aceea, aveam sapte ani si singurul lucru cert era ca iubeam tot ce tinea de navigatie, port, mare si orizonturi indepartate. In alta apar genunchii mei subtiri si mereu zdreliti. Una se duce catre mama care ne gasise intr-o zi, la 6:30 dimineata, cu uniformele calcate, imbracate, pieptanate si cu pachetelul in ghiozdan, gata de scoala. Nu-i venea sa creada ochilor, de obicei tragea de noi sa ne trezim, dar noi planuisem supriza de cu seara, eu si sora-mea, care cred ca remarcase cat se chinuia mama cu obligatiile matinale.
Roexpat: Ai terminat facultatea de Jurnalism, ești editor la revistele Itaca Dublin si Bel-Esprit si scrii pe blogurile adevarul.ro. Cand s-a nascut pasiunea pentru scriitura?
Monica Tonea: Cum spuneam si mai devreme, aveam bunul obicei sa fabulez de cand eram copila. Orice amanunt nesemnificativ capata sensuri ascunse in imaginatia mea. De aici a fost doar un pas pana la a incepe sa scriu efectiv. In mod evident, ma atragea literatura si asta era vizibil si in orele de clasa din scoala generala. Cred ca eram printre putinii care asteptau cu nerabdare sa li se dea ca tema o compunere. A fost o evoluie fireasca, parcursul a fost lin. Am urmat sectia de filologie a liceului cu profil umanist si apoi facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii fara sa-mi pun la indoiala vocatia. Apoi, dupa o lunga perioada in care am fost distrasa de alte lucruri esentiale, in 2014 mi-am creat un blog, initial dedicat calatoriilor si incercarilor mele fotografice. Am prins curaj si l-am facut public de abia un an mai tarziu. Treptat, am alcatuit mai multe rubrici, cateva dintre ele avand tenta literara mai pregnanta. A fost un loc bun de explorat si de format mana care stagnase o vreme incerta. Toate astea m-au ajutat sa capat incredere si… iată-mă aici. Recent l-am inchis, nu mai aveam timpul necesar sa-l intretin.
Roexpat: Ce pasiuni mai ai pe langa scris? Ce-i place Monicai Tonea sa faca in timpul liber, atunci cand nu scrie?
Monica Tonea: Singura pasiune care concureaza cu scrisul este fotografia. Sunt un fotograf amator ca si scriitor amator, doar prin expunere repetata si exercitiu indelungat as putea sa ma perfectionez. Ca o continuare la aceasta preocupare care-mi ocupa jumatate din timp, imi place sa merg mult pe jos, sa casc gura la oameni, copaci, flori, iarba, lanuri de grau, ploaie, soare sau nori si cat timp sunt angajata in deplasarea asta ma transform intr-un om usor ai exaltat. Din starea asta contemplativa s-a desprins si placerea de-a umbla prin lume, sa gasesc ineditul sau obisnuitul la el acasa. Nu as sta locului o secunda, as strabate planeta in lung si-n lat daca as avea posibilitatea. In vremurile actuale, cat timp intreaga Belgie a fost in lockdown din cauza pandemiei, mi-am alimentat zilnic aceasta nevoie cu plimbari lungi pe drumeagurile ce strabat campurile agricole dimprejur. A fost o binecuvantare sa pot asista la crearea acestui microcosmos, de la inceputul primaverii pana acum, spre vara, in care cultivarea pamantului nu si-a pierdut din ancestralitate. Evident, am ramas in urma acestor explorari cu multe imagini campestre in memoria telefonului.
Roexpat: Traim vremuri tehnologizate, in care ziarul pe hartie a fost inlocuit de cel online, citim cartile preferate pe telefon… Esti adepta noilor vremuri sau a celor cand inca iti beai cafeaua in diminețile de weekend rasfoind un jurnal?
Monica Tonea: Inteleg aceasta disociere a unora dintre noi. Sunt o persoana conservatoare, ma scoti greu din ale mele, dar cand e vorba de lectura, nu am preferinte. E mai mare dorinta de a citi decat nevoia de a avea acces la o platformă traditionala. Am carti in biblioteca din salon, carti pe Kindle, carti pe aplicația Books a telefonului sau laptopului, citesc presa online, dar nu mint daca afirm ca m-ar entuziasma acum sa am in mana o revista literara sau un ziar scoase din tipografie. Nu stiu, subzista in ele niste timpuri din ce in ce mai vechi, chiar daca sunt noi, iar cand sunt aduse pe masa, cum bine spui, langa cana de cafea, isi au farmecul lor.
Roexpat: Pe cand o noua carte? Ai ceva in lucru?
Monica Tonea: Am incepute mai multe proiecte, dar numai un manuscris este un produs finit. Aproape finit. Lucrez la romanul acesta de fictiune de aproximativ trei ani. Mi-am pus multe sperante in el. De cateva ori crezusem ca l-am terminat, apoi luam o pauza si cand reveneam asupra lui, realizam ca mai e loc de imbunatatit si iar o luam de la capat. In momentul de fata redactez al saptelea draft si sper din suflet sa fie si ultimul. Sunt din ce in ce mai multumita de cum evolueaza si sper sa isi merite debutul. Sunt fericita ca, in sfarsit, i-am gasit ritmul. Cum spuneam mai devreme, incerc sa ma lecuiesc de pacatul scriitorului care cade in propria plasa si se lasa furat de istorie, in defavoarea calitatii textului. La momentul potrivit voi anunta titlul, care este si el work in progress, deocamdata.
Roexpat: De unde se poate cumpara cartea “Piatra de hotar”?
Monica Tonea: Volumul “Piatra de hotar” este disponibil atat pe libris.ro, emag.ro sau cartpedia.ro, cat si in librariile Carturesti.
