Duminica Floriilor (sau Duminica Patimilor) este o sarbatoare crestina ce isi are originile in urma cu aproximativ doua mii de ani, la inceputurile crestinismului si este comemorata intotdeauna in ultima duminica inaintea Pastelui. Sarbatoarea face referire la intrarea triumfala a lui Iisus in Ierusalim. Saptamana dintre Florii si Paste are, in credinta crestina, o puternica incarcatura spirituala.
Sarbatoarea Intrarii Domnului in Ierusalim a fost suprapusa peste sarbatoarea zeitei romane a florilor, Flora, de unde si denumirea populara pe care a primit-o (Florii).
Duminica Floriilor marchează inceputul Saptamanii Mari sau Saptamana Patimilor lui Iisus. In ziua de joi a acestei saptamani a avut loc Cina Cea De Taina, la care au participat Iisus si cei 12 apostoli ai sai, dar si momentul tradarii Mantuitorului de catre Iuda.
Numerosi crestini au prenume de flori sau derivate de la acestea, duminica Floriilor fiind una dintre cele mai mari sarbatori crestine si motiv de bucurie si aniversare pentru numerosi sarbatoriti. Potrivit datelor oficiale, in Romania peste 1 milion de persoane isi sarbatoresc ziua onomastica de Florii.
De Florii se impart crengute de salcie sfintite
In ziua intrarii in Ierusalim a Mantuitorului Iisus Hristos, care venea din Betania, oamenii l-au intampinat cu flori, ramuri de curmal si maslin, dar si cu urale de bucurie. A fost momentul recunoasterii de catre credinciosii din Ierusalim a Celui mult asteptat, cunoscut sub numele de Mesia, ca fiind Trimisul si Fiul lui Dumnezeu.
„Osana! Bine este cuvantat cel ce vine intru numele Domnului.” Acestea au fost uralele din ziua intrării Mantuitorului in Ierusalim, osanale care sunt rostite si astazi, in toate bisericile crestine.
In traditia crestina romaneasca, in ziua de Florii, la biserici se impart crengute de salcie sfintite, acestea semnificand ramurile cu care Iisus a fost intampinat de catre credinciosi la intrarea Sa in Ierusalim. Despre crengutele de salcie, care sunt agatate apoi la icoane sau geamuri, se spune ca au rol de protectie. In unele zone, crengutele de salcie luate in ziua de Florii de la biserica sunt impletite sub forma de coronite si agatate in livezi si in gradinile de legume, pentru ca acestea sa fie cat mai roditoare si protejate de daunatori. In trecut, ramura de salcie sfintita era folosita si in scopuri terapeutice. Oamenii inghiteau matisori de pe ramura de salcie pentru a fi feriti de diferite boli, iar batranele se incingeau cu salcia ca sa nu le mai doara salele.
In ziua de Florii, ca si in orice alta zi de sarbatoare, este interzisa munca in casa sau in gradina, altfel, se spune ca se savarseste un mare păcat.
Supersitii de Florii
In duminica Floriilor este dezlegare la peste, iar despre cei care au tinut tot postul se spune ca se vor vindeca de orice boala daca vor manca peste preparat chiar de ei in aceasta zi.
De asemenea, in traditia populara se mai spune ca este bine sa te impartasesti in ziua de Florii pentru a ti se indeplini dorinta rostita in gand atunci cand preotul iti da sfanta impartasanie.
O superstitie din batrani zice ca in aceasta zi nu este bine sa-ti speli parul (sau sa il speli numai cu apa sfintita), altfel vei incarunti devreme.
In unele regiuni din tara, superstitia spune ca cei care vor manca trei matisori de salcie sfintita in ziua de Florii, vor fi feriti tot anul de durerile in gat.
Batranii sustin ca vremea din ziua de Paste va fi la fel ca cea din ziua de Florii.
In anumite regiuni din tara, fetele pun busuioc sub perne in noaptea Floriilor, pentru a deveni mai frumoase. Tot de Florii se obisnuia sa se faca „ursita”, astfel ca fetele aflau, prin diverse procedee, daca se vor casatori sau nu in acel an. Iar martisorul purtat pana in ziua de Florii se punea pe ramurile unui pom inflorit sau pe un maces, iar zestrea se scotea din casa pentru aerisire.
Inaintea sarbatorii, fetele nemaritate din Banat si Transilvania obisnuiau sa puna o oglinda si o camasa curata sub un par altoit. Dupa rasaritul soarelui, aceste obiecte erau folosite in farmece pentru noroc in dragoste si sanatate. De asemenea, la miezul noptii se fierbea busuioc in apa, iar dimineata fetele se spalau pe cap cu aceasta fiertura, ca sa le creasca parul frumos si stralucitor. Ce ramanea se turna la radacina unui par, in speranta ca baietii se vor uita dupa ele, ca dupa un copac inflorit.
