O călătorie printre orașe si sătuce din România, oameni si multa emoție. Este ceea ce ne propune scriitoarea Carmen Gogolan in noua sa carte “Vent d’est”, apărută de curând. Un volum scris in limba franceza, despre diferite locuri ce au pătruns in sufletul autoarei, dar si o călătorie introspectiva.
Mai multe despre cartea “Vent d’est” am rugat-o pe Carmen sa ne povestească chiar ea, într-un scurt interviu:
Roexpat: Cum de o carte in franceza?
Carmen Gogolan: In primul rând, aș vrea să-ți mulțumesc pentru întrebări și pentru ocazia oferită de a mă destăinui cititorilor RoExpat. “Vent d’est” a apărut de curând, fiind cumva o consecință a pandemiei, care mi-a lăsat ceva mai mult timp pentru scris. De ce în franceză ? Ar fi mai multe explicații : în primul rând, mi-am dorit să scriu pentru fiul meu și pentru prietenii mei francofoni, să le fac cunoscută țara noastră într-un mod original.
Cartea conține texte literare consacrate diferitelor locuri care m-au marcat din România. Pe de altă parte, eu de mică am îndrăgit limba franceză. Am învățat-o la scoală, cu o profesoară fermecătoare, dar și cu bunica mea, care a îndrăgit-o la fel de mult. Si vă mai spun un mic secret: îmi e mai ușor să scriu in franceză pentru că nu mă chinui cu diacriticele…
Roexpat: Ne poți dezvălui, in câteva cuvinte, care este subiectul cărții?
Carmen Gogolan: Desigur, “Vent d’est” este o selecție de povestiri despre locuri mai mult sau mai puțin cunoscute din România, care ne poartă de la București la Perieţi, sătuc neștiut din Oltenia, trecând prin Sibiu, Iași sau Ciocănești. Am încercat să „pictez”, într-un fel, poveștile mele în trei straturi.
Primul îl constituie descrierile poetice, dar și senzoriale. Am încercat să vă fac să simțiți vântul ce bate dinspre est…alungă norii și aduce fie căldura verii, fie cerul senin al zilelor reci de iarnă (tot ce ne lipsește nouă în Belgia).
In al doilea strat, am adus personajele, cu trăirile și sentimentele lor; am descris momente de viață care pe mine m-au emoționat, unele chiar autobiografice. Tușa finală ar fi puțin filozofică, sau cel puțin, e o invitație la introspecție.
Voi cita un prieten, scriitor consacrat, Ovidiu Gligu, care de fapt m-a încurajat să public :
„Precum odinioară Panait Istrati, faimosul său compatriot, ea ne propune o proză impregnată de forța și savoarea vieții dintr-o țară din Europa de Est. În acest volum de nuvele, Carmen Gogolan ne transportă ca pe aripile unei suflări de vânt într-o lume aparte, oferindu-ne o neașteptată călătorie introspectivă. Într-un mod deliberat asumat, ea ne invită să descoperim în proza ei scurtă, alături de o frumusețe și un mister intrinsec, o nouă perspectivă a privirii interioare.”
Roexpat: Ce anume te-a inspirat sa scrii acest volum?
Carmen Gogolan: Dorul de țară și de oamenii frumoși din România.
Roexpat: Te gândești la o reîntoarcere în România?
Carmen Gogolan: O parte din inima mea a rămas acasă. Mă reîntorc cu mare drag în fiecare an, cel puțin o lună, pe meleagurile natale. Am avut ocazia să predau la Universitatea din Cluj, printr-un schimb Erasmus și intenționez să reiterez această experiență.
Ideea de a mă reîntoarce a încolțit de ceva timp și, cu siguranță, se va concretiza, mai devreme sau mai târziu. Deocamdată scrisul mi-a permis să mă reîntorc cumva…
Roexpat: Presupun ca nu este ușor sa scrii o carte într-o alta limba decât cea maternă...
Carmen Gogolan: Da, e destul de greu să scrii într-o altă limbă despre țara și locurile natale. Mi-am dat seama când am scris despre obiceiuri strămoșești sau când am scris legende. Am sosit în Belgia în 1993, prin urmare am trăit mai mult timp într-un mediu francofon, dar totuși, limba de suflet rămâne limba maternă, chiar dacă ador franceza.
Roexpat: Exista sau ai in plan și o ediție a volumului in limba romană?
Carmen Gogolan: Da, chiar am trimis manuscrisul la mai multe edituri. Am primit răspunsuri pozitive de la fiecare, ceea ce mă onorează. Urmează să aleg editura care va oferi cea mai bună calitate grafică.
Trebuie să precizez că povestirile mele sunt ilustrate cu fotografii realizate de soțul meu, Dubois Stéphane, fotograf pasionat de România.
Roexpat: Când s-a născut pasiunea ta pentru scris? Ai mai scris/scrii și altceva in afara de proza?
Carmen Gogolan: Pasiunea mea pentru scris datează din copilărie, dar viața mi-a rezervat alte provocări. Eu am sosit in Belgia din studenție (am beneficiat de o bursă de studii), am terminat facultatea la Liège, apoi am profesat la Haute Ecole de la Province de Namur, unde predau și acum, în special marketing. Dar, cu siguranță, cel mai frumos și mai important rol din viața mea a fost și este cel de mamă.
Prima carte pe care am publicat-o a fost un volum colectiv intitulat „Bucuria regăsirii”. Fac parte dintr-un cerc de artiști, „prietenii artei” și, împreună, am publicat proză, poezie, dar și pictură în acest volum.
Roexpat: Pe când o nouă carte? Ai in lucru ceva?
Carmen Gogolan: Am foarte multe idei. A doua carte va fi cea în limba română, pe care sper s-o aduc în bagaje la sfârșitul vacanței de vară. Abia aștept să se ridice restricțiile și să organizez o lansare a cărților, o întâlnire cu cititorii. Visez la seri de lectură cu proiecții de fotografii. Poate la toamnă…
Roexpat: La final, sa vorbim puțin și despre omul Carmen Gogolan. Ce pasiuni mai ai pe lângă scris? Cum te-ai acomodat in Belgia, venind aici încă din studenție?
Carmen Gogolan: Omul Carmen Gogolan este un om ca oricare altul, un om căruia îi place să vadă jumătatea plină a paharului, să vadă frumosul oriunde este posibil. Asta am încercat să transmit și prin cărțile mele. In afară de literatură, sunt pasionată de tot ce e frumos, în mod special de călătorii.
Am cutreierat în special Europa, de la nord la sud și de la est la vest și pot spune că am descoperit oameni și locuri minunate, printre care, o spun cu mare sinceritate, România este la loc de cinste. De altfel, m-am asociat ca voluntar campaniei de promovare turistică a țarii noastre prin RePatriot Turism Belgia.
Carmen Gogolan: Am avut suficient timp să mă acomodez cu Belgia. Consider că e de datoria noastră să ne integrăm, să adoptăm valorile și cultura țarii în care ne-am ales să trăim.
Asta nu înseamnă, în nici un caz, că trebuie să ne renegăm originile. Dimpotrivă, să luăm ce e mai bun din cele două culturi și să împărtășim cu cei care ne-au primit din valorile și tradițiile noastre.
Cam asta mi-am dorit eu să fac.
Pentru cei interesați, cartea este disponibila pe Amazon.
Natalia Florea
