Autor: Simona Gânj
Eclectism total de stiluri, maiestuozitate franceză, varietate și culoare italiană, romantism englez. În împletirea lor, apa curge în mod liber și natural de mai bine de 250 de ani.
Prima sâmbăta de după săptămâna topită la propriu în canicula ce a bătut recordul de temperatură din Belgia ne-a trezit impulsuri de escapade prin împrejurimile belgiene. O briză de vacanță plutește încă în aerul ce pare că a reînceput să respire și el câte puțin, chiar dacă prin masca obligatorie.
Soarele torid și încăpățânat strivește orice încercare de răcorire, dar e mai puțin vehement și pătimaș în rezistență și fierbințeala trupului său prăbușit peste lume un pic mai indulgentă. Câțiva stropi nesiguri de ploaie invită și mai mult la hălăduială liberă în afara pereților casei ce sunt atât de încinși la rândul lor încât corpul compact de beton rigid pare dintr-o dată viu și însuflețit și transpiră abundent.
Am ales din nou o destinație aproape de Bruxelles. Aproximativ o oră cu mașina pe autostradă. Copii, câine și o dorința a noastră de plimbare verde în aer liber în aceleași vremuri îngrijorate de covid. Undeva între Dinant si Namur. Același Meuse, fantastic de viu, dar molcom în același timp, parfumat de vegetația ce îi desmiardă malurile cu generozitate, străjuit de așezări cu case construite din pietre atât de perfect tăiate încât par ireale, etalându- și arogante turle de mici castele.
Duios, Meuse curge când în acorduri clasice si nostalgice de pian, când asemeni unor strune încăpățânat de rigide ciupite pătimaș și aproape violent pe notele învolburate ale unui tango atemporal. Aerul este din ce în ce mai rarefiat și curat, invitându-te la o porție serioasă de respirat în pădurile agățate pe marginea drumului.
Ajungem într-un final la destinația noastră. Parcarea este gratuită, sunt însă bilete de acces în interiorul grădinilor de prevăzut. De cum intrăm, respirația devine scăldată de susur, de liniște, de verde jos, de albastru sus și între ele un peisaj garnisit cu căderi fascinante de apă în forme și mișcări spectaculoase.
Apa e regină aici peste toate. Inclusiv ploaia se desfășoară la rang de artă, a intrat fraudulos în gradini, a lovit umbrele pasagere și corpuri avide de răcoare, se prelinge, se scurge și întregește perfecțiunea naturalului sub care se joacă fântânile arteziene, lacurile, havuzurile, grotele, cascadele, canalele și toate amenajările care farmecă ochiul zăpăcit de prea plinul de frumos. Lipești ca într-un puzzle fragmente frânturi din alte călătorii, un pic din Tivoli Italia un pic din Versailles Franța…
La intrare, sub o salcie despletită și dramatică, o lebădă neagră cu pene lucioase, își pregătește cu mișcări de balerină îngreunată, cuibul pentru „un” sau „o” mini ea ce urmează să vină pe lume. Pe lângă ea, se strecoară pe ape, ghemuri mari de lebede albe, însoțite de pretutindeni de rațe mame cu pui mulți.
Mergi apoi pe urma apei ce tresare în cascade vocale sau se odihnește pe canale cu iz de Bruges. Este transparentă apa aici, te lasă să îi vezi măruntaiele ce exultă sub frumusețea algelor inflorite. Alge elegante, unduitoare și tăcute, mai tăcute decât apa care le însoțește mișcarea și legănarea aproape imperceptibilă.
Dealurile în miezul lor, găzduiesc fântâni arteziene, al căror joc și animație sunt naturale dictate de denivelari ale terenului și nu de aranjamente mecanice. Undeva sus, se găsește un canal rezervor imens care ajută la joaca apelor pe pricipiul vaselor comunicante.
Castelul ce domină rigid și somptuos lacul cel mare, nu se poate vizita din păcate. Rămâne în fața ochilor alb, clar și serios, înfruntând privirea turiștilor cu grandoarea construcției sale reflectată în apa ce se așterne la picioarele sale. Statui albe din piatră, un Neptun sau o Minerva, desăvârșesc aura romantică a acestor locuri.
Pentru copii, excursia este fantastică. Prilej de alergat, cutreierat, escaladat, ascuns, joacă liberă și didactică. Părinții își pot găsi și ei câteva fragmente de romantism pe fugă.
Există și un colț de grădină cultivată cu legume și flori. Roșiile agățate pe lujerii verzi și pufoși îmi aduc aminte imediat de bunicul meu și mândria lui de fiecare an, roșiile mari cât pepenii, iar florile de gherghină și vâzdoage sau gladiole colorate în tonuri vii, de grădinile apuse ale femeilor copilăriei mele. Lavanda te ia apoi și te scutură la unison cu amintirea unui Provence francez, mov până la linia pierdută a orizontului.
Grădinile au fost amenajate în secolul 18 și au fost proprietatea succesivă a familiilor Halloy și Monpellier, care, profitând de relieful cu curbe și denivelari naturale au realizat ceea ce astăzi este parte de patrimoniu belgian și una dintre cele mai frumoase grădini cu jocuri de apă din Europa. Un butic cu souveniruri te conduce după câteva ore de plimbare ruptă parcă din rai, către ieșire.
Ne părea rău să ne întoarcem acasă, așa că am tras o fugă și până la abația de la Maredsous, cu gândul la brânza atât de bună produsă la această mănăstire. O construcție impozantă cu accente arhitecturale neo- gotice, se contopea cu cerul. O împreunare de rigid și sublim, în note de gri și albastru.
În interior, cu măștile pe gură, am privit scaunele goale împrăștiate în poziții de distanțare socială…și ne-am adus aminte ce vremuri stranii trăim. In apropierea imediată a mănăstirii există un spațiu recreativ imens, terase pentru părinți și spații de joacă pentru copii, supra aglomerate chiar și în vremurile de acum, cu mici buticuri în care se vând brânză, bere și pâine Maredsous. Semn că din când în când și călugării mai iau o pauză de la dictonul „Ora et labora”!
Adresa: Rue des Jardins 37, A5537 Annevoie-Rouillon
Citeste si:
Liège în vreme de coronavirus. Meuse, jurnal sentimental
4 parcuri acvatice din Belgia unde va puteti distra cu toata familia
Dinant, orasul unde s-au nascut berea Leffe si inventatorul saxofonului
