Autor: Mirela Nita Sandu, profesor la Institutiile europene si vice-presedintele asociatiei EuropaNova 

Se spune ca educatia este poate singurul lucru pe care nimeni nu ni-l poate lua si de care putem fi cu adevarat mandri. Inƫeleg ca pentru orice stat este foarte important ca studentii sau elevii sa-si continue studiile, dar depinde si cu ce riscuri. La noi, in Belgia, clasele terminale sunt asteptate la scoala luni, 18 mai. Ceea ce stim in acest moment este ca fiecare clasa trebuie sa fie suficient de mare pentru a putea primi un numar de zece elevi, patru metri patrati pentru fiecare, iar pentru profesor opt, dar nu suntem foarte siguri ca toate scolile pot oferi un mediu sigur copiilor nostri. Daca elevii prezenti vor fi mai multi de zece, clasa se va imparti in doua. O grupa lucreaza cu invatatoarea de la clasa, iar grupa cealalta cu un alt invatator. Deci, un invatator nou, pentru 9 zile de scoala. Daca la scoala nu se face decat recapitulare, poate ca nu ar fi o problema. Daca se intentioneaza predarea materiei care nu a fost parcursa, copiii vor fi bulversati. Pe de o parte, deoarece unii sunt in grupa doamnei pe care o cunosc, altii nu, iar, pe de alta parte, fiindca e foarte posibil ca metodele de predare ale celor doi invatatori sa fie diferite.

Fetita mea este in clasa a sasea. Ar trebui sa mearga la scoala. Am fost deja anuntata ca elevii vor purta masca pe toata durata cursurilor, cu exceptia pauzei de masa. La scoala vor primi cadou doua masti lavabile. Nu exista mâncare calda, ci doar tartine. Acestea vor fi consumate in sala de curs. Dupa masa de pranz, copiii isi vor schimba mastile. Orele de incepere, ca si orele de sfarsit de cursuri, vor fi diferite pentru fiecare grupa. Recreatia fiecarei grupe va fi decalata astfel incat copiii sa aiba spatiu suficient intre ei. Trebuie sa-si spele mainile inainte si dupa fiecare contact cu un obiect care nu le apartine si sa pastreze o distanta de un metru si jumatate intre ei pe tot parcursul programului. La sfarsitul anului scolar, parintii vor merge la scoala pentru a ridica certificatul copilului dupa ce vor lua in prealabil o programare, iar invatatoarea va fi vazuta printr-un plexiglas. 

Elevii ai caror parinti vor alege sa nu mearga la cursuri si vor invata acasa vor primi din timp pachetele de exercitii, iar la fiecare sfarsit de saptamana, corectarile. Bineinteles, copiii vor continua sa lucreze si online pe Platforma Wazzou – Programul Bingel Pupil. 

Personal, ma simt foarte norocoasa. Eu predau toate cursurile online, dar nu toti parintii au sansa de a lucra de-acasa. Stiu ca este dificil de luat o astfel de decizie în contextul actual : lasam sau nu copilul/copiii la scoala ? Am constatat ca organizarea este cam aceeasi pentru toate scolile, dar problema parintilor este si de natura emotionala, nu doar organizatorica. Nu mi se pare normal sa incercam sa vedem ‘’ce iese’’, facand din copiii nostri niste cobai. Inteleg ingrijorarea unora, de orice natura ar fi ea, dar as fi preferat sa vad ca asa cum ne aparam parintii si bunicii, ne aparam si copiii. Initial s-a spus ca Belgia este pregatita. Nu a fost! S-a spus ca acest virus este ca o gripa. S-a constatat ca nu-i asa ! Stim foarte bine ca le va fi imposibil copiilor sa respecte toate aceste reguli si vom avea copii bolnavi. « Nimic nu va mai fi la fel » – aud frecvent aceasta sintagma, dar ar fi bine inainte de tot sa ne imaginam pe noi, adultii, mergand la serviciu si vorbind cu colegii de birou tipand prin masca pentru a intelege ca totul devine imposibil copiilor. Cunosc medici care spun ca dupa patru ore cu masca simt ca nu mai pot respira bine. Ce-ar fi sa încercam sa punem copilului nostru masca acasa si sa vedem daca rezista sase sau opt ore cu ea ? Nu rezista. Eu am incercat. Sau poate ca frica nu e suficient de mare ?!… Ni se spune ca bunicii sa nu aiba grija de copii deoarece sunt persoane cu risc. Si noi suntem, si copiii nostri sunt! Pentru mine este NU, copilul meu nu va merge la scoala!  Sunt profesor la Institutiile europene. Acolo, nimeni nu risca un curs cu adultii, chiar daca s-ar purta masti. De ce am risca totusi cu copiii? 

E adevarat ca acum cateva luni ne plangeam de faptul ca ‘’sta ala micu’ sau aia mica prea mult pe calculator sau telefon‘’. Poate ca nu ne simtim bine trimitandu-ne copiii la calculator fiindca au reuniune cu scoala. Cert, gandim tot timpul: ce facem? spre ce ne îndreptam? Dar, nu suntem singuri! Suntem toti in aceeasi situatie. Haideti, mai bine, sa nu uitam: in educatie, nu exista capat de drum. Aceasta se face pe tot parcursul vietii. Pastrati-va copiii acasa ! Putem astepta septembrie, si mai vedem…